Vrei sa mergem in weekend la Paris…?


Ce raspuns ai putea sa ii dai iubitului tau cand, marti seara, dupa o zi lunga si obositoare, iti face o asemenea propunere?

Asa ca sambata la 3 dimineata am plecat spre Paris. Acelasi scenariu ca in Amsterdam. O masina – 2 cupluri. De data asta, baietii nu au fost prea inspirati si au gasit o cazare foarte, dar foarte! departe de centru. Nu stiu daca ai fost in Paris, dar Creteil este dupa Bulevardul Periferic si faci 50 de minute cu metroul…

metroul din parisSi daca tot am ajuns la capitolul transport, crede-ma, nu ai dreptul sa te plangi in veci de metroul din Bucuresti! Cel parizian este mizerabil! Mirosul de urina se imbina cu cel de transpiratie intr-o combinatie pe care n-am mai intalnit-o. Si nu-ti imagina ca era o adiere intr-o colt ascuns dupa un tonomat de sucuri. Nu, nu. Ca sa nu mai iti spun de vagoanele ruginite si de scaunele imbacsite. O calatorie – 1.40 euro. Rezonabil, tinand cont de distanta. Nu i-am vazut pe baietii de la securitate pregatiti sa placheze taranii care trag flegme pe podea sau pe pereti. Si chiar daca experienta subterana nu a fost deloc una placuta, cand am iesit la suprafata in piata Saint-Michel… am stiu ca sunt pe o alta planeta.

Nasul meu a fost gadilat cu cele mai placute arome. Croque monsieur, pain au chocolat si ploaie rece. M-am simtit ca intr-un tablou de Antoine Blanchard.

locuri necunoscute din parisStiam ca de la statia Saint-Michel poti ajunge foarte usor la multe obiective turistice importante. Intentia a existat. Pe cuvant! Chiar am vrut sa bifam cele mai bine cotate locuri pe Trip Advisor, dar ne-am impiedicat in cafelele cu lapte si cocktailurile fabuloase de la brasseria din colt. Sa stai la terasa pe scaune de ratan, sa savurezi un espresso lung in timp ce soarele straluceste si ploua cu galeta, este de vis. Sincer. O relaxare incredibila care face ca timpul sa se dilate intr-un mod extrem de placut.

vremea in parisDupa ce am zabovit cateva ore bune la cafea in speranta desarta ca ploaia se va opri, am luat-o la pas prin Paris. Am ajuns la kilometrul 0 din fata catedralei Notre Dame si am alergat pana la Tour Eiffel. A fost mai frumos decat mi-l aminteam. L-am vazut cu tata in urma cu 10 ani – la ora pranzului. Atunci am si urcat. De data asta, pe timp de noapte, eu si Bogdan ne-am multumit cu niste poze romantice facute intr-o ploaie torentiala. Eram singurii nebuni care stateau pe Campul lui Marte si faceau selfie-uri! O secventa mai frumoasa decat orice cadru de film facut vreodata la Paris. A mea.

A doua zi vremea a fost ceva mai ingaduitoare si ne-a lasat sa vizitam. Dar, inainte de orice, trebuia sa mancam. Dupa ce am plecat de la hotel flamanzi, am cautat cu disperare o patiserie. Si daca in ziua precendenta erau ca ciupercile dupa ploaie, exact cand ne era cel mai foame n-am gasit nimic deschis. Un pain au chocolat! Atat imi doream! Am umblat patru ore pana sa gasim unul. Mirosul de aluat fraged care se faramiteaza intre degete inainte sa ajungi sa il gusti – m-a facut sa umblu ca teleghidata pe stradutele inghesuite si ticsite cu magazine de suveniruri.

locuri necunoscute din parisCum sa vin eu acasa si sa spun ca am fost la Paris, dar nu am vizitat niciun muzeu?! Phoa… m-ar dezmosteni ai mei. Asa ca am mers la Luvru. Oh, Le Louvre! Oh, superba cladire! Oh, sute de turisti care stau la coada! Oh, e cald si frumos afara! Oh, pot sta in fata piramidei de sticla si sa fac niste poze chiar aici, in fata muzeului. Se pune, nu?! Nu trebuie neaparat sa fiu inauntru si sa pun mana pe Mona Lisa (nu ca s-ar putea pune mama). Nu trebuie sa stau cateva ore la coada… Si sa mai dau si o caruta de bani… E bine si asa..

Nu, nu! Trebuie sa vad un muzeu! Ma duc la Orsay. Poate e mai liber acolo!

Ah. Fir-ar.

ce trebuie sa vezi in parisSpre rusinea mea nu am vazut niciun muzeu. Dar am ajuns pe Champs Elysee si la Arcul de Triumf. Poate m-am uitat la prea multe tablouri impresioniste si postere din perioada interbelica, dar imi imaginam Champs Elysee-ul altfel. Credeam ca vor fi buticuri cochete unde la intrare va sta o tanti cu perle si port-tigaret. Sau cafenele cu scaune de metal negru si pernute de catifea rosie cu un bumburel in centru, unde pe pereti sunt posterele cu Chat Noir. In schimb am vazut Sephora, Nike si McDonalds. Ce-i drept, erau si Louis Vuitton, Cartier si Dior. Am zis sa facem o aroganta si sa bem ceva pe bulevard, dar chiar ma durea sufletul sa dau 20 de euro pe cel mai amarat cocktail. Corecte preturile de altfel. Iti dai seama ce chirii sunt acolo. Si nu era nicio masa libera.

Ok. Francezii. Ca si japonezii, intr-o forma fizica excelenta. Dar asta nu pentru ca mananca sanatos ca prietenii nostri niponi, ci pentru ca nu au cand!

parcul de langa luvruAm vrut sa beau un ceai dimineata la 8.55. Prea tarziu, petit dejeuner-ul este doar intre 7 si 9 – si chipurile nu aveam timp in 5 minute sa sorb dintr-o cana. Intre 13 si 14 receptia hotelului era inchisa. Pauza de masa. In schimb dupa ora 6 foarte putine restaurante mai aveau bucataria deschisa. Nu stiu cand au timp sa manance oamenii astia. Intr-adevar, n-am vazut un francez supraponderal, barbat sau femeie. Toti dichisiti, nu neaparat fashion icon-uri, dar placuti ochiului. Pana si babetele in cadru care abia se mai miscau de pe un picior pe altul, erau rujate si parfumate. Mi-a placut. Mai ales ca m-am intors cu un kg mai usoara.

Tour Eiffel in ploaie, Louvre in soare, Champs Elysee cu mult vant. Da, toate au fost experiente extraordinare, dar acele ore petrecute pe scaunele verzi din Gradinile Tuileries sau plimbarile dupa pain au chocolat prin piata Saint Michele – nepretuite. Momentele care m-au si ne-au facut cu adevarat sa simtim pulsul si gustul a la Paris. As zice visiniu cu aroma de vanilie.

Mara

              ARTICOLE CONEXE :

By Fitoteca

FITO ZONE

By FITOTECA.RO