Mazgaliturile Marei


viata de corporatieCand eram mica imi placeau teribil cartile de colorat. Aveam o gramada de carioci si creioane colorate. Dar niciodata nu am putut sa respect cerinta, de a colora fara a depasi conturul. Incercam, dar mi se parea plictisitor. Nu voiam sa iasa exact la fel. Ar fi fost o copie. Nu mi-as fi pus amprenta in niciun fel. Cand am intrat la facultate am avut de cateva ori intentia de a cumpara o carte de colorat, in ideea ca acum ma pot controla si desenul ar iesi perfect, fara mazgaleli in plus. Ma bucur enorm ca n-am facut asta! Pentru ca imi dau seama cat de spalatoare de creiere e activitatea in sine. Imaginatie reprimata, stil inexistent si inovatie zero. Chit ca alegi sa ii faci parul Micutei Sirene albastru in loc de rosu, in esenta, tot parul ei lung si usor ondulat il colorezi. Nu o sa o faci creata si bruneta. Tot respecti, intr-o anumita masura, cerinta.

La fel se intampla si in cladirile corporatiste de sticla. Cand treceam prin Pipera sau pe langa SemaParc, eram fascinata. Sa te imbraci in fiecare zi elegant si sa stai intr-un birou din care vezi jumatate de oras. Wow! Cred ca e foarte frumos! Nu e chiar asa… Eu am lucrat ca jurnalist – un job de teren care ma solicita destul de mult si unde notiunea de “timp liber” nu prea exista. Eram mereu in priza si pregatita sa-mi iau microfonul si sa ma teleportez la un concert, o lansare de carte sau un vernisaj. Mi-a placut enorm, chiar daca uneori ma storcea de energie. E cam greu sa te afirmi din prima in Marea Britanie – tu, jurnalist roman. Asa ca acum lucrez intr-o cladire de sticla. O atmosfera corporatista, spalatoare de creier. Tinuta office in fiecare zi. Daca intarzii 1 minut trebuie sa cumpar micul dejun la intreg biroul (si sunt peste 20 de persoane). efectele unui job de birouPauzele – fie ele si de tigara –  la ore fixe. Mailuri aproape zilnice de genul: “Maine vine X actionar, va rog sa veniti imbracati mai elegant, sa faceti curat pe birouri si sa se vada entuziasmul pe fetele voastre cand munciti. Trebuie sa facem o impresie buna!” Acel trebuie ma scoate din minti! Sincer, cat entuziasm ar putea sa se vada pe fata mea cand am un job extrem de repetitiv care nu ma stimuleaza mai deloc? Asa ca mintea si organismul meu reactioneaza exact pe dos! Imi vine sa imi iau conversii si sa storc o portocala pe birou ca sa fie totul lucios si lipicios!

Ca sa mai vorbesc de entuziasmul de pe fata mea. Lucrez la o agentie de recrutare a medicilor, astfel ca toata ziua mea se invarte in jurul unui telefon si al unui Excel. Si iau peste 1200 lire pe luna pentru a face asta. Echivalentul a 1200 lei in Romania. Sunt o ciudata. Cel putin pentru ei. Realizez asta. Multi ar fi extrem de multumiti cu un astfel de job. Ar tine capul plecat sa isi faca treaba pana la capat si poate chiar ar face-o cu placere. Cu dungi de entuziasm pe fata. Dar nu e pentru mine. Este un job temporar care ma ajuta psihologic. Nu stau acasa pana imi gasesc ceva pe domeniu, care sa mi se potriveasca. viata intr-o corporatieSunt altfel. Si imi place. Niciodata nu voi face ceva pentru ca trebuie. Bine, poate unele traditii care chiar imi plac – cum e masa de Paste sau jarteaua la nunta. Dar asta doar pentru ca decizia imi apartine. Nu sunt obligata. Mereu voi colora in afara conturului. Ariel a mea are suvite roz si parul scurt.

Mara

              ARTICOLE CONEXE :

By Fitoteca

FITO ZONE

By FITOTECA.RO